Iubesc zborul,sentimentul de inaltare...acel sentiment il am si acum,cand urc..imi imaginez cum forta gravitationala ma atrage tot mai aproape de pamant.Nu el la fel ca si celelalte vise..in care doar plutesti.In mintea mea e dinamica pura,e forta,e muscarea din pamant,momentul in care iti simti plamanii grei ca pietrele,iar coastele ti se spulbera trosnind,lasand sa se vada miezul roz al goliciunii tale.
Iubesc femeile..pentru ca in ele vad si simt acel zbor care se naste dintr-o coasta.
Femeile sunt dinamica pura,sunt linie,sunt curbe, e o intreaga arhitectura in fluenta zborului lor.Iar daca lasi sa cada o picatura din plexul simtamintelor lor,ea se va plimba lin pe curbele femeii,pe carnea ei proaspata ca si coaja unei visine amare.
Iubesc cerul pt ca stiu ca niciodata nu-l voi atinge, desi il respir cu toata fiinta mea.
Iubesc blicul de lumina pe care-l lasa soarele pe ciresele coapte,la fel cum iubesc si dudele fierbinti
Iubesc pamantul pentru ca el ma inalta, iubesc stancile si apa rece pentru ca ma cladesc..si as vrea sa-mi imaginez ca sunt materia din care sunt facute oasele mele..as vrea sa cred ca niciodata nu ma voi prabusi
Sunt multe lucruri pe care le iubesc,dar sunt prea putine cuvinte ca sa le definesc
Dar mai presus de tot, as vrea sa ma consider un slujitor al luminii in momentul in care pictez..si atunci nu exista nimic altceva.. spatele meu cara aripi mai mari decat as putea duce, aripi ce invat sa le deschid zi de zi observand ceva nou..nimicuri pt altii
